Urcam în trenul asta cu emoţia unui nou inceput, cu multe coordonate necunoscute. In mana aveam scrisă locaţia,  ora sosirii şi numele persoanei care trebuia să mă aştepte. Imi notasem numele localitătii, confundam  Palazzolo cu Pozzalo, o alta localitate din Sicilia.

*****

10 km.  Erau primii 10km entuziasmaţi. singură în compartiment, dar niciun moment singură in suflet. Voioasă şi bine cu mine. Aş fi citit puţin din ghidul de conversaţie român – italian, dar în acelaşi timp aş fi privit şi pe geam, erau multe care se desfăsurau în faţa ochilor mei şi voiam să trăiesc din plin fiecare clipă.

Aşa au fost şi primele 6 zile, cu multe momente in care nu stiam ce sa fac mai intai. Multe momente în care am lăsat ghidul de conversaţie si implicit conversatiile, pentru a privi mai mult  viaţa cu decora mobil ce mi se înfătişa.

*****

Am oprit într-o staţie mică, dar plină de oameni.  Un grup de de tineri gălăgioşi au umplut compartimentul meu. Sunt atât de veseli şi uniţi, încât mă surprind zâmbind. Inteleg 50% din ce vorbesc, dar nu mă concentrez la asta. Sunt atentă la ei, la familiaritatea gesturilor lor, la râsetele lor colorate . Mă simt ca acasă. La un moment dat, unul desface o cutie cu biscotti şi mă întreabă dacă vreau şi eu unul, în timp ce înfulecă cu poftă dintr-unul. Refuz cu un zâmbet, dar mă agaţ de această întrebare să le spun, într-o italiana ştirbă, că merg la Poz Palazzolo şi nu stiu cănd trebuie să cobor. De aici începe o discuţie lungă sau ei vorbesc şi eu ascult, înghiţindu-mi cuvintele neexprimate, jucându-mă nervos cu coperta ghidului de conversaţie.

De dimineaţă mi-am dat seama că au trecut 12 zile, zile cu multe vorbe nespuse, dar cu oameni care încearcă să îmi creeze contexte familiare.

*****

In următorii 10 km, tinerii euforici au invadat  culoarul vagonului, amestecându-se în discutii intense, bag de seamă după cât de mult gesticulează.

In compartiment intră o doamnă preţioasă, atât de preţioasă ca nu îi vine să creadă că merge cu trenul. Imi zâmbeşte şi mi se  aşează în faţă. Sunt sigură că la un joc de reconstituire va şti din prima să zică ce culoare are bluza mea, dacă cerceii sunt din argint şi chiar culoarea şosetelor, pe care o puteai afla doar dacă stăteam într-o anumită poziţie. Stările ei alternează între: politicoasă, sfătuitoare, dar şi dojenitoare că mi-am legat greşit şireturile, ori că mă port prea colorată sau că fac prea multe poze, deşi iniţial ea era cea care mă încurajase să fac. Mi-e greu să îi spun cu vorbe italieneşti că aşa sunt eu, suflet liber şi creativ, dar care iubeşte oamenii, fără vreo intenţierea

Eram încă la inceput, 12 zile nu imi erau suficiente să  îmi dau seama că Marcella, cea mai “flexibilă” persoană , era şi cea care inventase un sport  pentru mine. Aruncatul cu reproşul.

*****

10 km de linişte, de pace cu mine, ca orice se întâmplă are un scop. Atât de linişte încât am adormit.

18 zile de când mi se spune Giovanna, imi beau cappucino la aceeaşi ora, merg să îmi cumpăr legume şi fructe de la acelaşi magazin, port aceeaşi discutie. Simt că lucrurile aşa au trebuit să se întâmple, mă bucur de liniştea care îmi copleşeşte existenţa, trăiesc.

*****

10 km pana ajung la jumatatea distantei……dar atunci nu stiam asta.

Imi scot din rucsac “Agonie si extaz”, consider că e cel mai bun moment să citesc despe viata lui Michelangelo. Că doar Italia e vestită pentru artă şi mâncare. Iar  o carte cu James Oliver nu am.

Mă împrietenesc cu cea mai nobilă persoană, proprietara mea care are 86 ani. Soţie de sculptor, foarta mândră de el. Trăieşte încă prin lucrările lui şi cimitirul o face să se simtă vie. Căci acolo e întâlnirea cu el, dar şi lucrările lui. Acest cimitir este un muzeu în aer liber, în care afli despre cât de tânăra era o persoană dupa cum e tăiată crucea, sau despre trăinicia relaţiei dintre un soţ şi o soţie după aparitia ederei, care este echivalentul eternităţii. Sau criptele erau păzite de îngeri şi lei sculptaţi, ca o echipă perfect armonizată. Dacă unul dintre ei avea ochii închişi, celălalt  vigilent  îşi ţinea ochii deschişi

*****

10 km mai tarziu mă găseam în compartiment cu 2 agenţi de vânzări. Vindeau orice, inclusiv pe  ei. Nu aveau nicio ezitare să îti spuna ca esti cea mai frumoasa si ca ar face acest drum cu trenul in fiecare zi, doar ca sa creasca sansele sa te intalneasca din nou.

Mi-au povestit multe cum ca iubitele de sicilieni sunt geloase si respirau asta prin toti porii, ca sicilienilor le place sa munceasca putin si sa se bucure de viata mult,  ca le place sa cleveteasca mult.

In laborator, numărul bărbatilor e considerabil mai mare, căci Sicilia e atât de tradiţionalistă încât şi în zilele de astăzi se găsesc familii în care doar barbatul lucrează, iar femeia este o casnică autentică. Bărbaţi familioşi, liberi sau familioşi cu gândire  liberă :).

36 de zile

*****

Imi scot felia de pizza şi un cannoli cu ricotta, ambele cumpărate  din aeroport. Mă fascinează pizza simplă, dar plină de prospeţimea dată de o mână de rucola aruncată in graba pe ea.Cât despre cannoli cu ricotta îmi par cele mai delicioase invenţii. Imi promit că o să învăţ să fac şi eu. Prietenii mei vor fi încântaţi.

42 zile în care am învăţat ca dulciurile sunt duse la rang de artă, că i se dă atenţie fiecărei prăjituri şi că faima nu îi îndepărtează de principiile de acum  125 de ani, când au inceput această afacere. 125 ani în care faima nu se numară în portofoliul de case şi  maşini, ci în câţi clienţi multumiţi se intorc , în torturi de nuntă cumpărate de locuitorii oraşelor vecine, în englezi care le cer produsele şi în ţara lor.

.*****

10 km de liniste în care aş bea o cafea şi aş scrie. Aş scrie mult fără un subiect dat şi apoi aş citi să văd ce a ieşit. Sunt sentimente care vin ca tavalugul, pe care dacă le aşezi pe hârtie  te ajută să te inţelegi mai bine.

Un espresso bun trebuie să fie de 1 deget jumătate,  să aibă o structură licoroasă şi să se bea din maxim 2 guri. Scurt si la obiect. Dar mie mi-a plăcut întotdeauna capuccino. Iţi dă timp să te trăiesti.

In aceste 48 de zile am învăţat nu doar să beau capuccino pe indelete, ci să mi-l fac. 1 deget jumătate de cafea şi 3 degete de spumă. Spuma de lapte o asociez cu o coală albă ce se umple, pe nerăsuflate, cu agitaţia propriilor sentimente.

*****

Dupa 10 alti km mă simt amorţită, vorbele îmi sunt nerostite şi supărările neexprimate. De bună seamă, mi-am luat loc la geam  să mă pierd în decoruri, nu să văd cum un domn Goe, în varianta siciliană, domină totul, inclusiv geamul.

54 de zile nu-i dă dreptul “unui copil razgâiat”  să decidă pentru viaţa mea. Imi scot caleidoscopul şi privesc lumea prin el. Să conteze doar oamenii buni şi clipele frumoase, căci ar fi păcat să mi se rătăcescă

*****

Cei 10 km pâna la destinaţie  sunt despre soare, livezi întinse cu portocali şi mandarini, despre mări indepartate, Corleone şi legendele sale.

Mai sunt 6 zile în Sicilia, ca turist de data asta, cu  zâmbete, trăiri, legende, mult soare şi amintiri ce îşi doresc să fie rememorate în fiecare an …doar din această ipostază

 

IMG_1544

 

 

Tagged on:             

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>